Fenomenul ULTRAS în România. De unde confuzia între HOOLIGANS vs. ULTRAS

0
4396

“Ultras” nu înseamnă “hooligans”. Foarte puțină lume cunoaște faptul că există mari diferențe între “hooligan” și “ultra”. Violența de pe stadioane are la bază grupurile de “hooligans”.

Fenomenul “ultra” a luat naștere în România imediat după revoluția din ‘89. Anii ‘95-‘96 reprezintă momentul de creștere a grupărilor “ultra”, unele facțiuni ajungând să beneficieze de aportul a sute de membri.

Cele dintâi grupări s-au creat în galeriile cluburilor Steaua, Dinamo, Poli Timișoara și “U” Craiova. Prin ‘98 o altă grupare a apărut în peluza rapidistă. Aceste grupări se inspirau din coregrafiile suporterilor italieni, unele “realizări”, cum ar fi furtul steagurilor sau al fularelor, aparțin fenomenului “hooligan”, care s-a dezvoltat în UK (Marea Britanie).

Scopul ultrașilor este de a muta spectacolul în tribune. Nu prin violențe, ci prin apelarea la coregrafii, care pot conține bannere, steaguri, fumigene ori torțe. Este din start exclusă o confruntare cu adversarii, ultrașii încurajându-și într-un mod original echipa.

În contrast cu ultrașii, grupările “hooligan” consideră că singurul mod prin care îți poți demonstra superioritatea față de adversar este să fii mai puternic fizic decât el. Apoi, în timpul meciurilor, hooligans renunta la orice fel de însemne ale propriului club și folosesc stegulețe inscripționate cu numele echipei, și nu cu numele și simbolul grupului. Pentru grupările “hooligan”, confruntarea violentă cu suporterii adverși este nelipsită.

La nivel european, ultrașii au apărut la finele anilor ‘60. Suporterii, cu vârste între 15 și 20 de ani, se rup de “clasicul spectator”, ocupând sectoare ale tribunelor unde se comercializau bilete și abonamente la prețuri reduse. E bine să mai precizăm și că primii pași spre fenomenul “ultra” au fost făcuți în Italia, țară recunoscută și în ziua de azi pentru spectacolul creat de tifosi.

loading...

Comentarii: