DIICOT a făcut bilanţul

0
664

În ultimii ani, DIICOT a crescut constant, atât în ceea ce privește calitatea activității
de urmărire penală a procurorilor, cât și cu privire la încrederea dobândită în
cooperarea cu instituțiile partenere europene.

România ocupă primul loc in topul clasamentului privind tarile inițiatoare de
reuniuni de coordonare a activităților investigative a criminalității transfrontaliere,
cu un număr de 40 de reuniuni inițiate alături de membrul național Eurojust. Este
urmată de Germania, Franța si Italia.

Procurorii DIICOT au participat la 38 din cele 40 de întâlniri, ceea ce reprezintă
95% din total, iar 24 de echipe comune de anchetă din cele 26 încheiate de România
sunt cu participarea procurorilor DIICOT.

Împrejurarea că DIICOT a preluat urmărirea penală de la alte state în 124 cauze,
denotă încrederea de care beneficiază structura în relația cu autoritățile străine.
Ponderea infracțiunilor pentru care s-a solicitat preluarea urmăririi penale este în
cauzele de criminalitate informatică – 109 cereri, iar restul pentru trafic de persoane,
trafic de droguri sau spălare de bani.

În anul 2017, numărul cauzelor de soluționat a fost de 24.709 cauze, din care 12.220
cauze nou înregistrate în perioada de referință. Rezultă astfel că media dosarelor de
soluționat per procuror în anul 2017 este de 102,52. În ceea ce privește situația
cauzelor soluționate, în cursul anului 2017 au fost soluționate 10.287 cauze.
Rezultă astfel că media dosarelor soluționate per procuror este de 42,68 cauze per
procuror în 2017. De asemenea, în anul 2017 procurorii DIICOT au redactat un
număr de 1.535 de rechizitorii și acorduri de recunoaștere a vinovăției, trimițând în
judecată un număr de 3.940 de inculpați.

Rezultă astfel că media dosarelor soluționate per procuror cu rechizitoriu sau acord
de recunoaștere a vinovăției a crescut la 6,36 cauze per procuror în 2017,
reprezentând o creștere cu 4,61% în 2017.

Valoarea totală a bunurilor indisponibilizate prin măsuri asiguratorii în dosarele
soluționate în cursul anului 2017, în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor
de Criminalitate Organizată și Terorism a fost de 488.484.952 lei.

Raportat la cei 3.940 inculpați trimiși în judecată, ponderea inculpaților achitați în
baza temeiurilor care examinează fondul cauzei este 1,92% din totalul inculpaților
trimiși în judecată (76 din 3.940), Astfel, pe dosare de o certă complexitate,
procurorii DIICOT realizează o rată a condamnărilor de 98,08%, ceea ce situează în
de urmare, rata achitărilor în continuare sub un procent de 2%.

2. Considerații legate de fenomenul criminalității organizate în România
Urmărirea penală efectuată în cauzele soluționate a relevat, pe de o parte, activitatea
unor grupuri strict orientate către teritoriul național, iar pe de altă parte activitatea
grupurilor orientate transnațional, cel mai adesea la nivelul statelor din cadrul
Uniunii Europene.

O analiză a mai multor indicatori cantitativi și calitativi referitori la urmărirea penală
efectuată cu privire la grupurile infracționale organizate destructurate, în raport de
care în cursul anului 2017 s-a dispus trimiterea în judecată, relevă faptul că sub
aspectul operativității urmăririi penale în anchetele cu acest obiect, 52% din cauze
au fost soluționate într-un interval de 6 luni până la 2 ani de la data sesizării, 25%
din cauze într-un interval de 2 până la 5 ani și un procent de 15% din cauze au fost
soluționate într-un interval de peste 5 ani.

Cu privire la perioada activă a grupurilor identificate și cercetate în raport de care sa
dispus trimiterea în judecată în 2017, rezultă că aceasta variază semnificativ,
ponderea consistentă fiind reprezentată de grupurile cu activitate infracțională
cuprinsă între 6 luni și 3 ani, respectiv 53%.

Referitor la structura grupurilor infracționale, respectiv modul de organizare al
acestora analiza efectuată a evidențiat că 42% dintre acestea au o structură ierarhică
strictă, 31% sunt organizate de tip network colaborativ, iar 27% sunt nestructurate
precis (fără o ierarhie precisă, cu funcții schimbabile sau vag determinate).
Numărul membrilor grupurilor infracționale organizate analizate variază de
asemenea, de la structuri cu 3-6 membri, reprezentând 36%, la 6-10 membri –
35% ori 11-20 membri – 20%, până la structuri largi cu 21-30 membri reprezentând
6% din grupurile analizate ori peste 30 membri – 3% din grupurile analizate.
În doar 9% din grupurile analizate s-a identificat ca element de specificitate legătura
de sânge, familială între membrii grupului, în 13% naționalitatea, iar etnia în 14%.
Între factorii facilitatori ai activităților infracționale, defalcați după incidența
acestora se remarcă utilizarea tehnologiei, mijloc de comunicare în principal și în
subsidiar modalitate de comitere a unor infracțiuni, urmată de intimidare, violență,
corupție, influența politică etc.

Ținând cont de faptul că în majoritatea lor grupurile infracționale organizate
analizate și-au desfășurat activitatea într-o proporție importantă la nivel local (oraș,
unul sau mai multe județe) ori la nivel național amenințarea la adresa comunității
este în același fel prezentată.

Impactul relativ la destructurarea grupurilor identificate și cercetate poate fi
reprezentat în raport de același indicator principal, respectiv arealul în care acestea
și-au desfășurat activitatea infracțională.

În final, ținând cont de particularitățile fiecărui grup infracțional organizat analizat,
condițiile de regrupare pe termen scurt sunt prezente în doar 4% din cazuri.

Trafic de persoane

În continuare, o pondere semnificativă în cadrul acestor grupuri de criminalitate
organizată o reprezintă grupurile specializate în traficul de persoane și traficul de
minori, în special în scopul exploatării sexuale, mai rar prin muncă forțată, cu țări
de destinație în vestul Europei.

În ceea ce privește traficul de persoane, acest tip de infracțiuni este în continuare
bazat pe mirajul unei vieți mai bune în afara granițelor României, fiind folosită atât
metoda lover boy, cât și metode clasice de recrutare, în care victimele acceptă cu
ușurință oferte dubioase şi riscante de lucru în diferite industrii, ajungând apoi ca
prin diverse metode și forme de control fie obligate să muncească, să se prostitueze
sau să cerșească în folosul traficanților.

Traficul de droguri

Pe parcursul anului 2017, la fel ca și în anii precedenți, s-a păstrat trendul ascendent
al traficului intern și a consumului ilicit de Cannabis, precum și a infracțiunilor
privind efectuarea, fără a deține autorizația prevăzută de lege, de operațiuni cu
produse susceptibile de a avea efecte psihoactive (cunoscute generic sub denumirea
de ”etnobotanice” sau ”droguri legale”).

Din activitatea de urmărire penală penală desfășurată pe acest segment de
criminalitate a rezultat că cel mai traficat drog de risc a rămas Cannabisul.

Modalitățile de comitere a infracțiunilor care privesc acest drog de risc au presupus
uneori surse transfrontaliere (Cannabis provenit, preponderent, din Spania și Olanda,
introdus în România pe cale rutieră) însă am asistat la o creștere semnificativă a
culturilor ”indoor” și ”outdoor”. Dintre culturile ”outdoor” cea mai reprezentativă
captură a fost realizată de către Serviciul Teritorial Timișoara de pe un teren situat
la limita județelor Timiș și Caraș-Severin, de unde au fost recoltate aproximativ 2,1
tone de plante de Cannabis, din care au rămas circa 650 kg masă vegetală după
uscare și selectare.

Din punct de vedere al modurilor de operare utilizate de către traficanții de droguri,
o pondere însemnată este reprezentată de tranzacțiile realizate pe Darknet cu plata
prin Bitcoin.

Din perspectiva pieței interne de droguri, traficul și consumul de droguri de mare
risc au rămas localizate, cu precădere, în zona municipiului București și a celorlalte
centre universitare importante.

Referitor la traficul transfrontalier de droguri de mare risc, activitatea de urmărire
penală a relevat că România a rămas, îndeosebi, țară de tranzit, aflată pe traseul ”rutei
balcanice” de transport, în special, a heroinei, cocainei și a Ecstasy.

Cu toate acestea, s-a constatat că există tendința traficanților de utilizare cu frecvență
ridicată a unei rute alternative care presupune transportul drogurilor din zona
Afganistan către Georgia și, mai departe, în Ucraina, de unde drogurile sunt
redirecționate către țări din zona Europei de Vest, fie cu tranzitarea României, fie
prin Polonia sau Slovacia. Semnarea, la data de 26.10.2017, a protocolului de
colaborare directă între Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism și Parchetul General din Ucraina, precum și întâlnirile de
lucru realizate cu procurori din cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalității
Organizate și Cauze Speciale din Republica Moldova, au contribuit la configurarea
premiselor de îmbunătățire a cooperării judiciare internaționale necesare combaterii
infracțiunilor transfrontaliere de droguri care se comit pe ruta anterior menționată.
De asemenea, având în vedere utilizarea ce către traficanți a unei a doua rute
alternative de transport a drogurilor prin partea de sud a României, respectiv, prin
Bulgaria și Serbia și, apoi, către Ungaria, au fost organizate în cursul anului 2017
întâlniri între procurori ai direcției și cei ai parchetului specializat în combaterea
criminalității organizate din Serbia, pentru realizarea în viitor a unor schimburi de
experiență și bune practici.

Criminalitatea informatică

Progresele constante în cooperarea cu sectorul privat au influențat în mod pozitiv
documentarea organelor judiciare privind tendințele în domeniul criminalității
informatice de competența Direcției şi, totodată, au eficientizat investigația penală.
În ce privește tendințele de manifestare a formelor de criminalitate informatică,
acestea sunt similare cu cele înregistrate la nivel internațional, expuse de altfel şi în
raportul IOCTA (Internet Organised Crime Threat Assessment) 2017.

Atacurile ransomware (criptări urmate de rascumparare) au eclipsat alte forme ale
criminalității informatice, în special prin formele auto-propagatoare, ransomworms
(WannaCry, Petya). Acestea nu sunt direcționate către un anumit profil al victimelor,
aria de răspândire a țintelor necunoscând limitări. În plus, beneficiile obținute prin
acest tip de atacuri au o valoare ridicată iar uneori prejudiciile produse victimelor,
exceptându-le pe cele de ordin pecuniar, sunt extrem de grave, prin pierderea datelor.
Este de remarcat că, la finele anului 2017, s-a înregistrat şi prima investigație în care
au fost identificați autorii propagării unui atac tip ransomware (CTB Locker),
rezultat al cooperării autorităților române cu cele din Olanda, Statele Unite ale
Americii şi Marea Britanie.

Odată cu atacurile cibernetice, tehnicile de inginerie socială (ex., phishing) au
devenit o tactică esențială pentru comiterea fraudelor. Amenințările de tip man-inthe-browser sau man-in-the-middle sunt folosite tot mai mult pentru obținerea de
beneficii pecuniare importante, acestea vizând deturnarea directă a destinației unor
transferuri de bani sau interpunerea în comunicările între comercianți şi
determinarea efectuării unor transferuri de bani către alte conturi bancare.
Instrumentele și tehnicile similare folosite, precum şi schimbul de informații între
persoanele implicate în comiterea unor astfel de fapte, fac dificilă uneori atribuirea
activității infracționale unei personae determinate.

Au evoluat şi formele de abuz asupra dispozitivelor, serviciilor și sistemelor
automate, IoT (internet of things – reţele de obiecte interconectate), înregistrânduse
şi primul atac masiv produs de o aplicație malițioasă dedicată (Mirai), care a
transformat echipamentele respective în sisteme controlate de la distanță, parte a
unor rețele de tip botnet.

De altfel, controlarea reţelelor de tip botnet şi folosirea acestora ca arme ale unor
atacuri informatice nu numai că reprezintă unul dintre pericolele emergente ci
constituie una dintre cele mai mari provocări din perspectiva investigării şi încercării
de destructurare.

Componenta online este tot mai pregnantă şi în ce privește comerțul ilicit, piețele
dezvoltate în Darknet intersectând şi favorizând toate zonele de criminalitate.
Criptomoneda (în special Bitcoin, Ethereum, Monero) este din ce în ce mai
exploatată de către infractorii cibernetici, constituind în prezent principala
modalitate de plată folosită pentru operațiunile piețelor dezvoltate în Darknet şi, în
aceeași măsură, fiind folosită pentru încasarea răscumpărării în cazurile atacurilor
de tip ransomware. Totodată, compromiterea unor sisteme informatice şi utilizarea
ilicită a puterii de procesare pentru minarea de criptomonede se înscrie în
direcțiile de evoluție a criminalității informatice.

Numărul grupurilor infracționale specializate în atacuri directe și complexe asupra
ATM-urilor sau sistemelor bancare este de asemenea în creștere, prejudiciile
înregistrate fiind din ce în ce mai importante.

Noua tendință în ce privește echipamentele de copiere a datelor inscripționate pe
banda magnetică a cardurilor bancare, deep insert skimming, a afectat şi România.
Deși materialele de exploatare sexuală a copiilor sunt încă produse de către
infractori, se înregistrează o creștere a volumului materialelor auto-generate, de cele
mai multe ori rezultând din acțiuni de constrângere sau șantaj. Anul 2017 a adus şi
soluționarea unuia dintre cele mai mediatizate cazuri de șantaj urmat de sinuciderea
victimei, finalizat prin eforturile concertate ale autorităților judiciare din România şi
Irlanda de Nord.

Pe fondul obținerii facile a unor câștiguri importante, se remarcă propagarea
aplicațiilor care oferă servicii de tip live-streaming şi implicarea minorilor, de vârste
tot mai fragede, în astfel de activități.

În condițiile evoluției constante a tehnicii dar şi a apetenței tot mai ridicate pentru
consumul de tehnologie, se poate afirma că fiecare an stabilește standarde tot mai
înalte în ceea ce privește criminalitatea informatică, determinând, în consecință, o
exigență tot mai ridicată în investigarea acestei forme de criminalitate.

Macro-criminalitate economico-financiară

Anul 2017 a reprezentat primul în care DIICOT a pierdut competența materială
pentru infracțiunea de evaziunea fiscală. Direcția de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism mai poate să efectueze urmărirea penală în
astfel de cauze doar prin prorogare de competență, în situația dosarelor în care
competența există prin raportare la alte infracțiuni prevăzute de art. 11 din ordonanța
sus-menționată.

De asemenea, în majoritatea cauzelor soluționate cu rechizitoriu au fost efectuate
cercetări şi cu privire la infracțiunea de spălare de bani, infracțiunea predicat fiind
reprezentată de fapte de criminalitate economico-financiară.

Având în vedere normele de competență, în privința infracțiunilor de evaziune fiscală
nou înregistrate apreciem că trendul pentru următorii ani va fi unul descendent.
În privința infracțiunilor la Codul Vamal, s-a constatat înregistrarea unui număr de
cauze aproximativ egal cu cel al cauzelor înregistrate în perioada de referință, fenomen
care este favorizat de calitatea României de frontieră externă a Uniunii Europene. De
asemenea, în acest domeniu, cele mai multe cauze au avut/vor avea ca obiect săvârșirea
infracțiunii de contrabandă cu produse accizabile – tutun.

Terorism

România nu s-a confruntat pe parcursul anului 2017 cu o amenințare teroristă
concretă şi consistentă.

Reflectând asupra situației de la nivel european, radicalizarea islamică din România
reprezintă în acest moment unul dintre riscurile majore; deși nu are dimensiunile
unui fenomen, în ultimii ani a cunoscut o amplificare, în principal în rândul
rezidenților proveniți din spații cu problematică teroristă activă, precum și al
cetățenilor români convertiți la islam.

Numărul românilor convertiți radicalizați se află în creștere în ultimii doi ani, însă,
manifestările se mențin, în general, la nivel verbal-atitudinal. În numeroase cazuri
radicalizarea se suprapune peste unele probleme de ordin social (statut financiar
precar, lipsa unui loc de muncă), juridic (sunt sau au fost încarcerați) sau psihic
(instabilitate, nivel intelectual scăzut ori chiar afecțiuni atestate medical) și în
absența unei culturi religioase.

Situațiile de radicalizare care implică adolescenți, deși puțin numeroase atrag atenția
asupra puterii de contaminare a ideologiilor de tip extremist, care justifică şi
îndeamnă la violență, dar şi asupra necesității de adaptare a mecanismelor legislative
şi instituționale de intervenție.

Colaborarea aplicată şi coerentă cu Serviciul Român de Informații în calitate de
autoritate națională în domeniul prevenirii şi combaterii terorismului şi eforturile
instituționale conjugate în cadrul Sistemului National de Prevenire şi Combatere a
Terorismului au asigurat şi în 2017 marja de acțiune anticipativ-preventivă.
În actualul context de securitate, demersul de actualizare a Legii nr. 535/2004
privind prevenirea şi combaterea terorismului trebuie finalizat, absența unui
instrument legislativ flexibil, modern și adaptat noilor realități în materia prevenirii
și combaterii terorismului începând să producă deja efecte, la nivel de vulnerabilități
create stării de securitate națională, greu de surmontat într-o perspectivă de timp
deloc îndepărtată.

3. Al treilea subiect principal al comunicării de astăzi îl constituie unele
considerente cu privire la ceea ce, în viziunea noastră, este o abordare
strategică fragmentată și, uneori, precară a combaterii criminalității
organizate în România 2017.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.78/2016 pentru organizarea şi funcționarea
DIICOT, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative a fost și
este o soluție legislativă incompletă, un răspuns insuficient la nevoile curente de
dezvoltare instituțională, cât și la amenințările definite la nivel național, european și
internațional. Prin modificarea legislativă s-a dorit augmentarea capacității și a
vitezei de răspuns la pericolul tot mai specializat al criminalității predictibile,
simultană întăririi capacității operaționale a direcției, lucru care nu s-a obținut decât
parțial.

Prin demersurile întreprinse la nivelul Ministerului justiției pentru adoptarea OUG
78/2016, am urmărit reformarea DIICOT pe trei componente distincte:
• management, întărirea și eficientizarea funcției de conducere;
• organizarea internă și funcționarea direcției raportat la noile necesități de
investigare și analiză a criminalității organizate;
• urmărirea penală, întărirea eficacității acesteia prin întărirea capacității de
efectuare a investigațiilor financiare și prin completarea personalului direcției
cu lucrători de poliție judiciară.

După adoptarea OUG, acesta a intrat în procedura parlamentară de aprobare, unde,
după 14 luni, se află și la acest moment. Pe tot parcursul anului 2017, am fost activi
la comisiile juridice ale Camerelor pentru a ne prezenta argumentele în adoptarea
legii de aprobare a OUG, cu amendamente. Ar fi fost mult mai ușor dacă România
avea o viziune strategică integrată cu privire la combaterea criminalității organizate.
Să ne reamintim că România nu a intrat sub monitorizarea MCV si cu privire la
criminalitatea organizată datorită acțiunii sincronizate a autorităților statului din
perioada de preaderare, acțiune posibila in virtutea voinței politice a momentului
transpusa in doua Hotărâri de Guvern, una emisa in 2004, iar cealaltă in 2005, de
adoptare a Strategiei Naționale de Combatere a Criminalității Organizate si a
Planului de Acțiune pentru implementarea Strategiei Naționale.

La acel moment, concluziile misiunilor succesive de evaluare au arătat că subiectul
prevenirii şi combaterii criminalității organizate nu era necesar să devină obiect al
monitorizării progreselor în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare,
rămânând sub monitorizare în principal chestiunile legate de prevenirea şi
combaterea corupției.

Unul dintre experții evaluatori s-a exprimat in sensul ca eram cu 20 de ani înaintea
Bulgariei.

Odată cu încetarea monitorizării din perioada preaderare, au încetat si eforturile de
a operaționaliza o parte din capacitățile prevăzute in planul de acțiune.

La mai mult de 10 ani de la prima strategie integrată de combatere a criminalității
organizate, în ciuda intervențiilor publice repetate a conducerii DIICOT , ne găsim
în situația de a avea, în diferite stadii de adoptare, strategii sectoriale sau deloc.
În prezent, nici una dintre strategiile de combatere a unor fenomene infracționale ce
intră în competența de combatere a DIICOT, elaborate de agenții guvernamentale –
trafic de persoane și trafic de droguri – nu sunt efective. Astăzi, strategia națională
de combatere a traficului de persoane este în stadiul de proiect din anul 2016, iar
strategia împotriva traficului de droguri nu este însoțită de un plan de acțiune în
vigoare. Nu există o strategie de combatere a criminalității informatice. Nu există o
strategie de combatere a marii criminalități economico-financiare; nu există o
definiție a marii criminalități economico-financiare.

În toate aceste domenii ce reclamă o abordare strategică ar trebui realizată primordial
o analiză națională de riscuri și amenințări, care ar trebui să fie produsul unui efort
interinstituțional. Acesta este modelul european.

Acest puzzle al abordării strategice ar fi incomplet dacă nu as menționa și că, în anul
2015, a fost adoptată la nivelul MAI strategia națională de ordine și siguranță publică
2015-2020, articulată pe contribuția esențială a grupului interministerial strategic,
organism care a încetat să existe. Strategia trebuia, conform propriei viziuni, să fie
urmată de un plan de acțiune care, din ce știm, nu a fost adoptat niciodată.
In cei aproape trei ani de mandat ai conducerii DIICOT s-au succedat 5 guverne,
dialogul instituțional fiind purtat cu 5 miniștri ai justiției, 4 miniștri de interne, 3
procurori generali. Am prezentat fiecăruia dintre ei concluziile noastre cu privire la
stadiul de dezvoltare a abordării strategice a criminalității organizate. În continuare
ne găsim în aceeași situație:
 Fără o analiză națională de riscuri și amenințări;
 Fără un document strategic integrator;
 structuri operaționale de suport insuficiente pentru abordarea investigațiilor
financiare pentru identificarea și sechestrarea produsului infracțional;
 resurse umane inadecvate numeric în poliție .

Nu vreau, si subliniez asta, sa se înțeleagă că încerc sa găsesc explicații ale unui
potențial insucces DIICOT in cauze externe, dacă se va considera că acesta există.
Vreau doar sa promovez ideea necesității abordării integrate. Trebuie sa transmit
până la înțelegerea publică deplină că DIICOT este doar o componentă a sistemului
național de combatere a criminalității organizate.

Crima organizată nu poate fi combătută fără concursul poliției specializate ca
principal partener al DIICOT, dar nici fără structurile specializate in culegerea si
prelucrarea informațiilor. Personal, consider că acesta este un subiect în legătură cu
care nu trebuie sa avem complexe. Matricea de dezvoltare a unui caz serios de
criminalitate organizata comporta doua faze distincte: o fază informativă şi o fază
judiciară. Rolul procurorului trebuie jucat în faza judiciară, iar legea trebuie sa
stabilească cine este însă responsabilul principal in faza informativă, deoarece
resimțim nevoia unei definiri foarte clare a paradigmei funcționale a sistemului, cu
roluri si responsabilități legal asumate.

Fără capacitate reală si avansată de analiză operațională a informațiilor va fi
dificil sa destructurăm, numai prin capacitatea limitată de administrare a
probelor, rețelele infracționale. Am exportat criminalitate organizată in
Europa de vest, dar nu analizam adevărata dimensiune si acționăm asupra ei
incidental, fără o strategie.

Avem nevoie de mult mai multa coordonare şi cooperare la nivelul întregului
sistem național de combatere a criminalității organizate.
Evident, eforturile noastre de consolidare a capacității de combatere a criminalității
organizate au fost subminate de agenda legată de dezbaterile pe marginea legilor
justiției.

Legat de acest subiect am încercat constant să ne exprimam pozițiile şi punctele de
vedere cu privire la marea dezbatere a anului 2017, legile justiției, printr-o expresie
strict in limita prerogativelor noastre legale.

Este adevărat ca, pe de o parte, am strâns din dinți, iar pe de altă parte, am refuzat
compromisuri pentru a putea rămâne în acest cadru. Pentru că provocările au fost
uriașe. Este un efort sa reușești sa rămâi în limita despre care vă vorbeam, atunci
când înțelegi, citind propunerile de modificare legislativă ca direct sau indirect, ceea
ce se va întâmpla ar putea deveni o știrbire a independenței procurorului, o timorare,
acolo unde va găsi loc, a exercițiului de urmărire penală.

Cu privire la situația actuală a sistemului judiciar din România și, în special cu
privire la acele aspecte care au făcut obiectul discuțiilor publice, doresc să precizez,
în primul rând, faptul că orice comportament al unui magistrat, de natură a atrage
răspunderea penală ori disciplinară a acestuia, trebuie sancționat în mod exemplar,
în cel mai scurt timp posibil.

Ceea ce, însă, nu trebuie să se întâmple este generalizarea criticii la o parte sau la
întregul sistem judiciar. Atacurile aduse Ministerului Public in corpore sau unor
direcții ori secții ale acestuia în general nu fac decât să șubrezească sistemul judiciar
în ansamblul său și, astfel, să vulnerabilizeze statul român.

La fel ca în orice alt domeniu, erorile și comportamentele deviante trebuie abordate
și remediate ori eliminate punctual.

Întorcându-ne la ceea ce putem face noi. Putem învăța din greșelile trecutului, din
lecțiile pe care ni le aduce pas cu pas fiecare eșec, din critica constantă la adresa
procurorilor pe care o vedem zi de zi tot mai exacerbată, chiar dacă as spune că de
multe ori pe nedrept.

Trebuie sa dezvoltam în interiorul sistemului exigentele în ceea ce privește
integritatea și profesionalismul.

Nevoia de fluență în limbile de circulație internațională, utilizarea curentă a
platformelor electronice de schimb de date si informații, utilizarea resurselor de
documentare prin accesarea bazelor de date interne şi internaționale, capacitatea de
analiză operațională a comunicărilor pe platforme social-media, înțelegerea tiparelor
de acțiune specifice ale grupărilor criminale şi dezvoltarea în consecință a unor
planuri tactice corecte, adecvate de urmărire penală , folosirea în deplină legalitate
şi cu respectarea scrupuloasă a drepturilor şi libertăților fundamentale in
implementarea măsurilor de supraveghere tehnică şi tehnicilor speciale de
investigație, toate acestea trebuie să reprezinte obiecte de studiu si pregătire
aprofundată, continuă a procurorilor DIICOT. Va trebui să trecem la un alt nivel
conceptul de pregătire profesională continuă. Dacă vom reuși, DIICOT va deveni un
vector regional proeminent în combaterea criminalității organizate transfrontaliere,
un potențial lider regional capabil să disemineze experiența şi bune practici şi să
influențeze planurile de acțiune concrete la nivel european.

In același sens, trebuie subliniat faptul ca incapacitatea de deposedare a
infractorilor de produsul infracțional este de natură a crea un sentiment de
injustiție socială. Actual, Europa în care suntem integrați privește cu mare
atenție spre capacitatea de recuperare a produsului infracțiunii.

Nu vreau să cad în păcatul de a critica o politică sau alta guvernamentală. Ni s-a
atras cu brutalitate atenția ca nu noi facem politicile penale. Ce pot însă să spun,
asumându-mi răspunderea, este că nu am văzut în cele 5 guverne pe care le-am prins
in mandatul meu de procuror șef DIICOT nicio politică coerentă orientată către
consolidarea capacitații de identificare şi confiscare a produsului infracțional. Şi
lucrul asta se vede şi în exterior, în diferite forme, în diferite rapoarte de evaluare a
sistemului judiciar din România. Lucrul acesta scapă daca vreți şi capacitații MCV
de evaluare a eficientei justiției, un mecanism pe care îl apreciem ca fiind depășit
atât in metodele sale de evaluare, în aria pe care o focalizează cât şi în concluziile
sale şi indicatorii de performanță. Putem oricând argumenta. A nu se înțelege că nu
îl consideram necesar față de situația din sistemul judiciar şi din societatea
românească în ansamblu. Îl considerăm doar depășit, inadecvat. Deși este unul dintre
puținele instrumente care mai militează pentru păstrarea ori dobândirea
independenței sistemului judiciar.

Vreau să închei alocuțiunea cu un citat, nu foarte scurt, pe care l-am mai
folosit, dintr-un document-cheie al Comisiei de la Veneția şi care ilustrează
în esență marile provocări ale societății în a găsi răspunsul adecvat la necesara
organizare a puterii de a efectua urmărirea penală:

“Interferența politică în cadrul urmăririi penale este, probabil, la fel de veche ca şi
societatea în sine. În societățile timpurii, într-adevăr, puterea de urmărire penală a
fost, de obicei, în întregime în controlul regilor care puteau să o folosească pentru
a-și pedepsi dușmanii şi pentru a-i recompensa pe prietenii lor. Istoria oferă multe
exemple ale folosirii urmăririi penale în scopuri necorespunzătoare sau politice. Nu
trebuie să te uiți mai departe de dinastia Tudor din Anglia sau de Franța, atât
înainte, cât și în timpul Revoluției, precum și in sistemului sovietic din Europa de
Est. Europa modernă occidentală pare să fi evitat în mare măsură problema
urmăririi penale abuzive în ultima vreme, dar aceasta se datorează în mare măsură
mecanismelor adoptate pentru a se asigura ca nu se exercita o presiune politică
improprie asupra urmăririi penale. In statele totalitare sau în dictaturile moderne,
urmărirea penală a fost și continuă să fie folosita ca instrument de represiune și
corupție. Existenta controlului democratic nu oferă un răspuns complet la problema
influenței politice asupra urmăririi penale. Tirania majorității poate extinde
folosirea urmăririi penale ca instrument de opresiune. Majoritatea poate fi supusa
manipulării și pot exista politicieni democrați sub presiunile populiste cărora se tem
să le reziste, mai ales când acestea sunt susținute de campanii în mass-media.

loading...

Comentarii: