„Politică și delicatesuri”, la UAIC

0
3614

Răutatea nu are nevoie, niciodată, de un motiv, pentru că are întotdeauna în spate un pretext. Asta e logica după care apar, din când în când, dar parcă tot mai des, câte unii cu pelerină și chipiu, încercând să pozeze în Julian Assange, chit că WikiLeaks-ul local e ușor hidos.

Zilele trecute, presa de imaginație a găsit un nou subiect pentru a-și împacheta agresiunile, cu fapte evident denaturate și înlănțuite în mod deliberat, conform unei planimetrii preconcepute, menite să ascundă laborioasa intrigă.

Alexandru Ionuț Toader, fiul fostului ministru al Justiției, actual rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a îndrăznit să concureze, după 11 ani de activitate didactică! – pentru un banal post de lector universitar. O primă avansare în carieră, de la statutul de asistent universitar, în condițiile în care se cunosc zeci de cazuri (or fi chiar mai puține, e drept), în care unii ajung chiar, în acest răstimp, să poarte ditamai chipiul de profesor universitar! Dar logica, evident, suferă și ea fracturi, supusă fiind la asemenea presiuni.

Faptul în sine e unul de o importanță îndoielnică, atâta vreme cât există, anual, puzderie de astfel de concursuri, deloc înghesuite, însă, în logica universitară. Nu zăbovim asupra faptului, ci mai curând asupra personajului.

Dacă Alexandru Ionuț Toader ar fi fost fiul oricărui alt profesor universitar ieșean – și cazuri sunt nu doar pentru un simplu material de presă – lucrurile n-ar fi avut nici măcar logică modală, ce să mai spunem de ambianță captivantă, atât de căutată astăzi în mediile acestea de presă „canonică”.

Fiul rectorului celei mai vechi universități moderne din țară încearcă, uneori din răsputeri, cu povara numelui în spate, să-și clădească o carieră. A muncit pentru ea, a publicat sute de lucrări de specialitae, a studiat un deceniu pentru acest moment (ce greu le este unora să asimileze adevărul!), dar s-a izbit nu de zidul normelor academice, pe care le-a trecut și le trece orice cadru didactic aplicat, înzestrat, ci de altele, impuse de răutatea unora care încearcă să-l atragă în războaie mârșave, dezgustătoare.

Nu spune nimeni că la concursul incriminat au fost scoase la concurs 27 de posturi de cadre didactice (1 de asistent universitar, 12 de lector universitar, 11 de conferențiar universitar și 3 de profesor universitar), iar pentru acestea s-au prezentat doar 22 de candidați. Cu alte cuvinte, pentru 5 astfel de posturi nu s-a prezentat nimeni, iar pentru toate celelalte au fost doar câte un candidat! Mai pe înțelesul unora spus, puțini îndeplineau criteriile de selecție sau pur și simplu nu a existat concurență. Să mai amintim că totul a fost transparent, datele fiind publicate în Monitorul Oficial al României Nr.368 din data de 06.05.2021? Fără sens, de vreme ce explozia răutății – deși întârziată –, se tot dilată, după cum bate vântul interesului de moment. Intriganții nu se odihnesc și încearcă să folosească atacurile cele mai josnice, deseori ridicole, dar înfăptuite de conștiințe putrede, profitând de circumstanțe ca acestea.

Dorința de răzbunare este uneori de înțeles la unii, răzbunarea fiind un sentiment uman. E de preferat însă ca adevărul să nu rămână sechestrat într-un răspuns emoțional.

Și e bine de știut – răul vine, în toate cazurile, cu aripile desfăcute și scapă șchiopătând de-a binelea.

loading...

Comentarii:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here